Nimeni nu se naste parinte, el devine parinte sub indrumarea propriului copil.
Poate suna socant, iar de cele mai multe ori auzim opusul acestei afirmatii. As complet cu “iar acestia cresc impreuna pe baza relatiei”.
Daca esti surprins de ce ai citit ar fi minunat sa continui sa citesti, va va ajuta mult (pe tine si pe copilul tau). Daca stiai deja acest lucru, poti continua sa citesci pentru a-ti confirma faptul ca ai devenit parintele de care are nevoie copilul tau.
A fi parinte este o arta.
Presupune o continua perfectionare a materialului primit de la proprii parinti, adaptare la dinaminca mediului inconjurator, multe incercari si erori, creativitate, lipsa unui tipar clar de a actiona, expunerea la hazard.
Este un proces continuu care nu depinde doar de abilitatile invatate ale artistului ci mai mult de obiectivitatea cu care isi poate privi efortul si rezultatul. Artistul este condus de o motivatie puternica, putere interioara, fiind gata oricand pentru sacrificial suprem. Suna tragic, nu?
Cam asa e si actul de parentaj, poate fi tragic si minunat in acelasi timp.
Un mit este acela al parintelui perfect.
Nu exista.
Punct.
Compararea copiilor, compararea parintilor cu partenerii lor sau cu alti parinti este un non-sens. Asadar, actul de parentaj este unul unic. Însă ceea ce poate face un părinte sa devina suficient de bun pentru copilul sau este abilitatea părintelui de a introspecta, observa, analiza, , adaptabilitate, flexibilitatea, curiozitatea si creativitate.
In primul rând, un parinte ar fi bine sa poată privi întâi către sine, cu bune si cu rele. Sunt toate ale sale, cu bagaje primite de la ai sai parinti si presiune resimtita de la cei din jur.
Curios sa se informeze despre nivelul de dezvoltare al copilului sau si dornic sa il sustina in tot acest proces greio al cresterii, acesta observa, analizeaza si participa activ la fiecare moment al dezvoltarii. Cum altfel, decat ca un parinte constient.
Insa mediul in care copilul se dezvolta nu este intotdeauna unul stabil, de aceea capacitatea de a se adapta la noile situatii imbinata cu creativitatea parintelui ii vor oferi copilului, nu numai o dezvoltare armonioasa, dar si posibilitatea de a-si atinge potentialul maxim.
In al doilea rand, un parinte ar trebui sa fie bun cu sine. Nu putem turna dintr-un pahar gol. Daca parintele nu are intelegere fata de sine atunci va duce acest lucru si in relatia cu propriul copil. Exigenta si critica a ucis multe suflete de copil. Daca te-au atins si pe tine, ai grija sa nu le transmiti copilului tau.
Am ajuns si la al treilea lucru important pentru a perfectiona arta parentajului.
Armonizeaza relatiile cu propria persoana, cu ceilalti si cu modul in care vezi lumea. Modul in care tu te percepi, modul in care te raportezi la ceilalti si felul in care percepi lumea vor fi primele seminte relationale ale copilului tau. Ofera-i ocazia sa inceapa sa descopere ca ceea ce il inconjoara ii este prielnic dezvoltarii, nu ii fura ocazia sa descopere lumea din cauza propriilor tale frici.
In al patrulea rand, cultiva relatia cu el. Joaca-te cu propriul copil. Cultiva o relatie sanatoasa bazata pe incredere si respect. E simplu.
Un parinte constient este un parinte informat. Acesta stie care sunt nevoile copilului si depunde efort in a le satisface.
Ceea ce toti copiii au in comun sunt nevoile lor primare. Aceleasi nevoi ca ale parintilor lor, insa neinhibate si exprimate intr-un mod clar si direct. Trecand de nevoile primare de hrana si siguranta, ei au si nevoie emotionale. Pe scurt, nevoile unui copil pe parcusul dezvoltarii sale, conform terapiei schemelor si a etapelor de dezvoltare ale copilului, sunt:
- Atasament si securitate;
- Autonomie si identitate personala;
- Granite si Autocontrol;
- Autoapreciere si exprimare spontana;
- Relaxare si joaca!
Iar toate acestea vor fi dezvoltate in articole viitoare.
Practic, ceea ce copilul are nevoie sa auda de la parintele sau sunt urmatoarele mesaje:
- Te vad;
- Este special pentru mine;
- Te respect;
- Te iubesc!
- Ma bucur ca esti aici;
- Sunt aici pentru tine, oricand vei avea nevoie;
- Iti voi oferi siguranta;
- Te poti baza pe mine;
- Nevoile tale sunt importante pentru mine;
- Ma bucura sa fiu cu tine;
Mesajele de mai sus sunt prezentate pe larg in cartea lui Jasmine Lee Cori „Mama, tu unde erai atunci?”
Partea tragica de care mentionam la inceputul articolului tine de faptul ca nu este usor, ca este provocator. Te provoaca pe tine, parinte, sa devii cea mai bune versiune a ta.
Ce provocare!